| ZIDUL PLANGERII, locul cel mai venerat al iudaismului |
Zidul Plangerii din Ierusalim este locul cel mai venerat al iudaismului. Cunoscut si sub numele de Zidul Vestic, reprezinta singurul fragment care s-a pastrat din cel de-al Doilea Templu, distrus de romani in anul 70. Aici, evreii vin sa se roage, sa planga si sa se tanguiasca din cauza distrugerii Templului, care timp de o mie de ani a fost centrul lor religios, cultural, spiritual si social. Pe esplanada din fata Zidului Plangerii au loc, pe langa rugaciuni, evenimente foarte diverse: lunea si joia dimineata se desfasoara ceremonii in timpul carora baietii de 13 ani primesc majoratul religios; vinerea seara, studentii celebreaza, la apusul soarelui, sosirea Sabatului; tinerii casatoriti vin sa se fotografieze, iar copiii din clasa I primesc aici prima lor biblie; credinciosi sau atei plaseaza in spatiile dintre pietrele zidului biletele pe care isi scriu dorintele, in timp ce altii se roaga cu voce tare in cele mai diverse limbi. Multimea cea mai numeroasa se aduna in fiecare an la 9 aprilie, ziua de comemorare a distrugerii celor doua Temple.
|
 |
| |
|
| Macheta Templului din Ierusalim |
Pe la 967 î.Hr., regele Israelului, Solomon (972-933), înalţă la Ierusalim un templu pentru a adăposti Chivotul Legământului, simbol al revelaţiei divine. Acest cufăr preţios conţine cele două table de piatră pe care Yahve, Dumnezeul evreilor, a înscris carta alianţei încheiate cu poporul său prin intermediul lui Moise. Documentul este evocat în Biblie, în principal prin cele Zece Porunci. Structura Templului face parte din descoperirea facuta de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, unde primeste "tablele legii".
În 587, primul Templu din Ierusalim este distrus de armatele regelui babilonian. 70 de ani mai târziu, el este înlocuit cu un al doilea Templu. Acest edificiu, strâmt şi vechi, este cel pe care regele Irod (37-4 Î.Hr.) l-a mărit şi înfrumuseţat înc
epând cu anul 19. în 70 d.Hr., la doar câţiva ani de la terminarea lui, templul este incendiat de romani. După această tragedie, a mai rămas din terasă doar un zid, zidul vestic, sau Zidul Plângerii.
În 967 Î.Hr., Solomon decide să instaleze casa Chivotului Legământului pe muntele Moriah. El înalţă acolo un monument care, chiar dacă de dimensiuni mici, este impunător. Socrul său, regele Tirului din Fenicia, îi procură materiale de construcţie, cedri şi chiparoşi, arhitecţi, meşteri şi muncitori care completează mâna de lucru evreiască. Regele Solomon a condus timp de mai mult de patruzeci de ani cel mai puternic regat in istoria Israelului. El a fost (secolul 10 i.e.n.) al treilea rege al Israelului, dupa tatal sau, regele David, si regele Saul. Era faimos pentru intelepciune si apreciat pentru a fi construit marele Templu al lui Dumnezeu, Beit Hamigdash, in Ierusalim si pentru a fi adus o perioada de pace si prosperitate fara precedent in regat.
Coloanele de la intrarea in templu, simbolizau puterea lui Dumnezeu, forta Lui creatoare si acceptul Lui de a locui in casa facuta de maini omenesti. In viziunea lui Solomon si a poporului evreu, Templul inchipuia si prefigura cosmosul. Templul, construit din piatră, are trei părţi. El cuprinde un portic, un vestibul, care face trecerea între spaţiul profan din exterior şi spaţiul sacru din sanctuar. în spatele porticului se întinde sala principală a monumentului, sau locul sfânt, cufundată în penumbră, care este rezervată cultului. Cele trei parti constructive ale lui, debirul - Sfanta Sfintelor, hekalul - sfanta si ulamul - pridvorul, aveau un simbolism profund in cosmologia iudaica, ele reprezentand cele trei elemente fundamentale ale creatiei; cerul, pamantul si apa. Iosif Flaviu, vorbind despre semnificatia cosmica a Templului, spune: "chivotul legii, cu elementele lui sacre, simboliza natura universului".
Apoi, în întunericul cel mai deplin, se ridică Sfânta Sfintelor, care cuprinde în sine Chivotul Legământului. Decorul interior este somptuos. El îmbină lambriurile din lemn de cedru şi de chiparos lucrate în delicate reliefuri cu furnir de aur şi cu sculpturi din lemn aurit. Partea a treia a templului - Sfanta Sfintelor - unde preotii si poporul nu aveau voie sa intre, ci numai arhiereul o data pe an, era cerul, care se deschidea numai lui Dumnezeu, iar cele doua parti, sfanta si pridvorul, accesibile preotilor, este pamantul si marea, accesibile oamenilor
Edificiul are în faţă o curte vastă, împrejmuită de un zid, accesibilă poporului. în fata porticului se înalţă altarul jertfelor. Nu departe de acolo se află „Marea de aramă", uimitor vas cu un diametru de 5 m, care conţine apa purificărilor. Curtea este înconjurată de numeroase săli anexe care servesc ca depozite pentru materialul de cult şi tezaur. Chivotul legii, care se afla in debir si era impodobit cu ghirlande de aur, simbolizeaza astrele, stelele si planetele; cele doua laturi ale lui sunt cele doua echinoctiuri, iar cele patru inele de aur, cu care era prins la capete, sunt cele patru anotimpuri. Cei doi heruvimi, din Adyton, sunt cele doua emisfere "caci lumea intreaga este inaripata". Este o viziune dualista a lumii inteligibile. Masa de aur din Templu este puterea binefacatoare. Cele doua table ale legii simbolizeaza carmuirea si judecata. Cuvantul care se face auzit in mijlocul heruvimilor este Logosul, care sta pe scaunul puterii. Se poate vedea aici o conceptie platonica, care se opune simbolicii cosmice a stoicismului.
În 587, însă, trupele regelui Babilonului, Nabucodonosor (604-562 Î.Hr.) distrug Ierusalimul, prădând şi incendiind Templul. 70 de ani mai târziu, evreii termină cel de al doilea Templu, copie modestă a primului. 500 de ani se scurg înainte ca regele Irod să hotărască să se reconstruiască monumentul la o scară amplă. El lărgeşte colina Templului şi amenajează pe noul spaţiu o curte mărginită de porticuri, Piaţa celor care nu sunt neapărat evrei, deschisă tuturor, evrei sau ne-evrei. Acolo stau negustorii de porumbei şi de produse necesare jertfelor şi cămătarii pe care Iisus - după relatarea din Evanghelii - se va chinui să-i alunge, considerând că nu sunt demni de împrejurimile locului sfânt în care este venerat Tatăl Său. în spate, curtea este izolată de spaţiul sacru printr-un zid mic care îi avertizează pe cei care nu sunt evrei să nu treacă de această limită, sub ameninţarea cu moartea. Dincolo se înalţă zidul care înconjoară clădirea Templului. El are o poartă care se deschide în curtea principală sau Piaţa femeilor, singura parte a monumentului unde sunt admise acestea. O nouă poartă permite să se pătrundă într-un spaţiu lung şi îngust - Piaţa bărbaţilor, de unde aceştia asistă la cult. Acest loc nu reprezintă decât o parte din curtea care înconjură sanctuarul şi care se numeşte Piata preotilor.
sursa imaginii - freeschoolclipart.com |
 |
| |
|
