Cel care se duce in Tara Sfanta nu se poate duce doar pentru el, trebuie sa mearga si pentru cei care nu vor avea niciodata sansa sa ajunga acolo.
Prefer nici sa nu incerc sa descriu ce am simtit in aceste locuri, cele mai sfinte din lume pentru crestinism, pentru ca am sentimentul ca as profana prin slabele mele vorbe sfintenia acestui loc unic, care te cutremura ori de cate ori te apropii de el.
Ce bucurie poate fi mai mare, decat sa mergi pe urmele lui Hristos, sa-i patrunzi credinta ori sa-L primesti, deschizandu-ti inima? Cine o face, macar o data-n viata, este salvat pe vecie si-acela nu va mai fi singur.
Dintre cele peste 500 de fotografii facute la Ierusalim, le-am selectat pe cele mai semnificative si le-am aranjat pe tematica.
Istoria Ierusalimului
Ierusalimul este locuit de peste 5000 de ani. Inconjurat de munti, este Orasul Sfant pentru peste 30% din populatia globului. Istoria sa pare rupta din cartile de povesti. In anul 950 iH, regele Solomon a inceput sa construiasca primul templu. In 597, orasul a fost capturat de babilonieni. Unsprezece ani mai tarziu, Nabucodonosor a ars marele templu si a distrus orasul, iar evreii au fost exilati in Babilon.
Dupa caderea Babilonului, cei 50.000 de evrei care mai ramasesera s-au intors in Ierusalim si au inceput constructia unui alt templu, pe care au incheiat-o in 515 iH. In 332 orasul a fost capturat de Alexandru cel Mare, dupa moartea caruia a fost condus, pe rand, de egipteni si sirieni. In 169, Antiohus IV declara iudaismul ilegal si profaneaza Templul.
Trei ani mai tarziu insa Iuda Maccabeanul preia conducerea orasului, restaureaza templul si religia oficiala. In 63 iH, generalul roman Pompei cucereste Ierusalimul, iar orasul ramane sub conducerea unui guvernator numit de Roma.
Urmeaza nasterea lui Iisus si trecerea in era noastra. Intre 66 si 73 dH se desfasoara marea revolta a evreilor impotriva romanilor, soldata cu caderea Ierusalimului si distrugerea celui de-al doilea templu. In 135, imparatul Hadrian distruge total asezarea, construieste alte ziduri si da cetatii numele de Aelia Capitolina, un oras un care evreilor nu le era permis sa intre.
Intre 324 si 638, in perioada bizantina, s-au construit biserici care comemoreaza moartea lui Iisus, iar evreilor li s-a dat voie din nou sa se stabileasca in Ierusalim - cu exceptia celor 15 ani in care orasul a fost sub stapanirea persilor.
In 638, Ierusalimul a trecut sub stapanire musulmana: s-au construit moschei, iar in 1010 califul al-Hakim a ordonat distrugerea sinagogilor si a bisericilor. In 1099, Ierusalimul a fost cucerit de cruciatii aflati sub comanda lui Godfrey de Bouillon.
In 1187, generalul kurd Saladin le-a luat cruciatilor Ierusalimul si a permis evreilor si musulmanilor sa se intoarca in oras. In 1192, Richard Inima de Leu incearca sa cucereasca orasul, insa nu reuseste. Saladin este de acord sa le dea voie crestinilor sa se roage in Ierusalim.
In 1244, turcii cuceresc Ierusalimul, iar era cruciatilor se sfarseste. In 1267 soseste din Spania rabinul Moshe Ben Nahman, care avea sa refaca congregatia evreiasca. In 1275 Marco Polo avea sa se opreasca in Ierusalim, in drum spre China.
In 1517, Ierusalimul trece, pasnic, sub obladuirea otomanilor. Sultanul Suleiman Magnificul reconstruieste zidurile orasului, inclusiv cele 7 porti folosite pana in ziua de azi si Turnul lui David. In 1838 britanicii deschid primul consulat strain in Ierusalim.
In 1917, orasul intra sub mandat britanic. In 1925 este inaugurata Universitatea Ebraica. Pe 14 mai 1948, este proclamat Statul Israel. In 1949, Ierusalimul este impartit printr-un tratat intre Israel si Transiordania: Orasul Vechi pentru Transiordania, iar Orasul Nou ramane al Israelului. Pe 13 decembrie 1949, Ierusalimul este declarat capitala Israelului. In 1967 israelienii cuceresc Orasul Vechi, in razboiul de sase zile, iar Ierusalimul se reintregeste. Data reintregirii este celebrata in fiecare an sub numele de Yom Yerushalim.
De ce uneori intalnim "Hristos" scris "Cristos" si "Iisus" scris "Isus"?
Numele lui Isus in limba ebraica este Iehosua. Acesta comporta o consoana la inceput cu valoare de vocala urmata de o alta vocala. Cand numele a fost transliterat in limba greaca, atunci prima consoana a fost transformata in vocala «i», iar vocala propriu-zisa a fost transformata in «e». De atunci avem «Iesus». Cand a fost preluat in latina, atunci a devenit Iesus. In limba romana, din fidelitate pentru greci si evrei, «Iesus» a devenit «Iisus». Pronuntia cuvantului in neogreaca insa comporta un «i» mai lung. Avem doua vocale foarte greu de pronuntat, iar romano-catolicii din Romania au decis sa scrie «Isus», pentru simplificare. Ortodocsii au ramas la scrierea cu doi de «i». In al doilea caz, «Xpistos» – Hristos/Cristos: prima litera in greaca este un «h» foarte gutural, aspru. Latinii cand l-au preluat l-au notat cu «Ch», la fel si francezii. Spaniolii au elimintat «h»-ul, la fel am facut-o si noi, romano-catolicii. Ortodocsi au preluat termenul din greaca, devenind «Hristos»."
tibifischer@gmail.com
tibifischer@gmail.com
View Images
