Castelul Bran (in germana Törzburg, in maghiara Törcsvár) este un monument istoric si arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucar, la 30 de kilometri de Brasov.
Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noimebrie 1377 în Zvolen confirma sasilor din Scaunul Brasovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala si cu mesterii lor, o noua cetate de piatra la Bran . Cu aceasta ocazie, regele promite brasovenilor ca daca Tara Româneasca va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutata de la Rucar la Bran. Referinta din textul documentului din 1377 cu privire la o "noua cetate de piatra, permite deductia ca fortificatia de piatra,ce urma sa fie edificata pe acest loc, a fost precedata de o întaritura de granita si mai veche. Aceasta cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicata de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuita magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetatii Bran a fost supus jurisdictiei comitatului regal de Alba Iulia.
În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împaarat german si rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca baza strategica pentru o incursiune în Tara Româneasca, în urma careia l-a îndepartat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Batrân, vasalul sau.
În 1407 Sigismund îi acorda lui Mircea stapânirea castelelor Bran si Bologa. Branul ramâne sub autoritatea Tarii Românesti pâna în 1419.
În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finantat lucrarile de fortificare si de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriata de regalitatea maghiara catre scaunul Brasovului.
În 1920, Consiliul Orasenesc Brasov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunostinta fata de contributia sa la înfaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat si l-a lasat mostenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. Dupa expulzarea din tara a familiei regale, în 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat si devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice în 1956, fiind partial amenajat ca muzeu de istorie si arta feudala.În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminata în linii mari în 1993.
Desi a intrat în circuitul si folclorul turistic drept castelul lui Dracula, aici turnându-se si un film, Interviu cu un vampir, se pare ca Vlad Tepes nu a locuit niciodata la castel. Recent el a fost restituit în natura de statul român lui Dominic de Habsburg si celor doua surori ale sale, în calitate de mostenitori ai principesei Ileana. Proprietarii s-au angajat ca timp de trei ani sa nu-i schimbe destinatia de muzeu. România si-a asumat si costurile renovarii si întretinerii castelului si are un drept de preemptiune pentru achizitia viitoare a castelului.

View  Images