Sfanta Fecioara de pe Muntele Carmel


Muntele Carmel, aflat in partea de nord-vest a Israelului, mai sus de orasul Haifa, oglindindu-se in apele albastre ale Marii Mediterane, este deseori amintit in Vechiul Testament ca loc de reculegere si rugaciune. Pe una dintre crestele lui, proorocul Ilie a adus jertfa prin care a dovedit adevarul credintei si al misiunii sale , si tot de aici a privit norul mic ridicat din apele marii, nor care a prevestit incetarea secetei si ploaia datatoare de viata . Este usor de inteles ca evenimentele petrecute pe inaltimile Carmelului, si linistea pesterilor si a padurilor, au atras inca din primele veacuri ale crestinismului pe pustnicii doritori de purificare si inaltare spirituala. Ei erau numiti carmelitani si aveau ca deprindere comuna cinstirea Preacuratei Fecioare Maria, "floarea Carmelului", simbolizata si prevestita in norul contemplat de catre proorocul Ilie. Mai tarziu, prin secolul al X-lea, ei acceptao forma de viata manastireasca organizata, constituind Ordinul calugaresc al Carmelitanilor.

Acest Ordin calugaresc, unul dintre cele mai vechi in istoria Bisericii, desi il considera pe proorocul Ilie ca patriarh si model, nu are propriu zis un fondator, dar are o mare iubire: devotiunea catre Sfanta Maria, numita si cinstita ca "Sfanta Fecioara Maria de pe Muntele Carmel". Cardinalul Piazza, el insusi calugar carmelitan, spunea: "Carmelul exista pentru Maria si Maria este totul pentru Carmel, in originea si istoria lui, in viata lui de lupta si triumfuri, in viata lui interioara si spirituala". Proorocul Ilie si Maria sunt amintiti impreuna intr-o istorisire amestecata si cu franturi de legenda. "Liber institutionum", cartea oranduirilor de temelie ale primilor monahi, relateaza: "In amintirea vedeniei prin care i s-a aratat profetului venirea acestei Fecioare sub chipul norului mic ce se ridica din mare si se indrepta spre Carmel , monahii mai sus numiti au distrus casa lor veche si in onoarea acestei Fecioare, cea dintai faptura omeneasca consacrata cu totul lui Dumnezeu, au construit o capela pe muntele Carmel, alaturi de fantana lui Ilie".

Alungati de catre sarazini, in secolul al XIII-lea, calugarii de pe Carmel s-au adapostit in Occident si au intemeiat mai multe manastiri, dupa ce Papa Onoriu al III-lea, in 1226, le-a confirmat regula de viata pe care le-o daduse Patriarhul Ierusalimului, Sfantul Albert. Nenumarate si grele au fost dificultatile prin care au trecut, dar in toate au simtit protectia si ajutorul deosebit al Fecioarei de pe Muntele Carmel. Intr-o asemenea situatie, cand se parea ca iadul se ridicase impotriva lor si fratii carmelitani cereau cu umilinta ajutor de la Protectoarea lor cereasca, Maica Domnului inconjurata de cete ingeresti se arata unuia dintre ei, fratele Simon Stock, si-i ofera un scapular cu emblema Ordinului Carmelitan, spunandu-i: "Oricine va purta aceasta haina va fi mantuit". Incurajati de o promisiune atat de mare, multi credinciosi au cerut sa li se acorde favorul de a purta scapularul, care, indemnandu-i la trairea vietii crestinesti mai desavarsite, sa le asigure ocrotirea Maicii Domnului pe pamant si eliberarea din Purgator in prima sambata dupa ziua mortii. Acest har al eliberarii din Purgator in prima sambata dupa ziua mortii de numeste "privilegiul sabatin".

View  Images