Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan. Monastery of St. Gerasimos

Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan - Deir Hajla - este o manastire greco-ortodoxa din apropierea Ierihonului, unul dintre cele mai impresionante orase din din Tara Sfanta. Ierihonul este cel mai vechi oras din lume si primul cucerit de poporul ales, la intratea in Tara Fagaduintei, fiind situat in cel mai jos punct de pe glob, ca altitudine - 400 m sub nivelul marii.

Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan, inaltata in cinstea sfantului, este zidita in apropierea lavrei acestuia (400 de metri mai spre est de lavra initiala, datorita prezentei aici a unei fantani), in Valea Iordanului, la poalele muntilor din Desertul Iudeii. Ea a fost intemeiata de catre Sfantul Gherasim cu scopul de a servi ca asezamant pentru toti pustnicii de pe Valea Iordanului. Aceasta zona a fost leagan al monahismului crestin mai bine de o mie de ani, nenumarate manastiri inaltandu-se.

Manastirea Sfantului Gherasim este prima manastire intemeiata in Valea Iordanului, iar sfantul este primul care va imbina cele doua moduri de vietuire monahala, cel cenobitic si cel in lavra, cat si primul care va da o serie de regulamente monahale pentru calugarii sai.

De-a lungul timpului, in jurul acestei manastiri, au trait multi sfinti. Dintre cei mai cunoscuti, ii amintim pe Sfanta Maria Egipteanca si pe Sfantul Cuvios Zosima. Aici au vietuit, o bucata de vreme, si doi sfinti romani: Sfantul Cuvios Iosif de la Bisericani si Sfantul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt.
Aceasta este singura manastire de pe Valea Iordanului deschisa pentru turisti. Astazi aceasta zona este aproape pustie, dar in vechime pe aici treceau multe caravane comerciale din Egipt spre Siria, si din alte tari. Deseori aceste caravane erau atacate de pradatori si tocmai de aceea si manastirile de aici aveau forma unor fortarete in care calugarii pustiului se retrageau pentru a fi feriti de invadatori.

Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan - scurt istoric

Asezamantul monahal de langa Iordan, cunoscut in perioada bizantina sub numele de "Sfantul Gherasim", iar in timpurile moderne ca "Deir Hajla", este asezat intre Ierihon si Iordan. Inca de la mare distanta se poate observa un dom argintiu, inaltandu-se peste o cladire patratoasa, inconjurata de ziduri ca de cetate. Astazi, locasul de rugaciune este cunoscut si sub denumirea de Manastirea greco-ortodoxa a "Maicii Domnului - Kalamon", asa cum se numea si in vechime.
In zilele petrecerii Sfantului Gherasim in Palestina, imparatind Marcian si cu Pulheria (450-457), s-a facut in Calcedon al IV-lea Sinod Ecumenic (451) al Sfintilor Parinti, impotriva lui Dioscor, raucredinciosul patriarh al Alexandriei, si a lui Eutihie arhimandritul, care ziceau ca este numai o fire in Domnul nostru Iisus Hristos, si pe care i-au afurisit Sfintii Parinti. Intr-acea vreme, s-a amagit cu inselaciunea eretica si Cuviosul Gherasim. Insa voind Dumnezeu, degraba s-a indreptat, precum scrie despre acesta Chiril al Ierusalimului, in viata Cuviosului Eftimie:

"A fost atunci, in pustia Iordanului un sihastru, care nu de mult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate randuielile vietii monahicesti le trecuse si bine se nevoise asupra necuratelor duhuri. Acela, biruind si izgonind pe diavolii cei nevazuti, a fost impiedicat si amagit de diavolii cei vazuti, adica de eretici, caci a cazut in eresul lui Eutihie. Auzind de Cuviosul Eftimie, de a carui slava a faptelor bune se umplusera urechile tuturor, a mers la dansul, fiind el atunci in pustia ce se numeste Ruva. Vazandu-l, mult s-a folosit, salasluindu-se impreuna cu dansul multa vreme. Avand pe deplin invatatura dreptei credinte, a lepadat vatamarea eretica si s-a intors la dreapta credinta, caindu-se foarte mult de inselaciunea sa de mai inainte."

Intre anii 451-453, nevoitorul Gherasim a urmat in pustie parintelui Eftimie - Euthymius. Inceputurile comunitatii monahale din prima manastire de la Iordan se datoreaza Sfantului Gherasim, un parinte in jurul caruia se vor strange mai multi ucenici. In anul 455, el a intemeiat o manastire pe care o va si conduce, ca staret, pana in anul 475, cand va trece la cele vesnice.
Sfantul Gherasim de la Iordan avea ca ucenic un leu, ramas cunoscut sub numele de "leul Sfantului Gherasim". In viata sfantului se marturiseste ajutorul dat leului de catre sfant, in momentul in care leul avea infipta in picior o mare aschie de lemn. Din acel moment si pana la moartea sfantului, leul nu s-a mai despartit de el, iar in momentul mortii Sfantului Gherasim, leul a venit si s-a intins pe mormantul sau, murind de durerea despartirii.
Pana in secolul al VIII-lea, manastirea va mai ramane doar cu 10 calugari. Vitregiile vremii au dus si la deteriorarea cladirilor si zidurilor manastirii. In vremea domniei imparatului bizantin Manuel I Comnenul (1143-1180), Patriarhul Ioan al IX-lea al Ierusalimului a inaltat o noua biserica, folosind vechile pietre si materiale. Se mai pastreaza si astazi o parte din mozaicurile originale, in interiorul bisericii centrale.

In anul 1185, cand manastirea este vizitata de catre Ioan Focas, doar un singur calugar mai vietuia intre pietrele singuratice ale manastirii, fiind imprietenit cu doi dintre leii ce traiau in aceasta salbaticie a Iordanului. Dupa moartea acestuia, si dupa perioada cruciata, manastirea va fi in intregime abandonata. Manastirea Sfantul Gherasim de la Iordan va fi reconstruita in anul 1588, distrusa in anul 1734, si iarasi reconstruita in anul 1885. Lucrarile din aceasta perioada se vad inca si astazi.

View  Images