| Presupusul mormant al uriasului Goliat |
Conform folclorului ebraic, David si Goliat s-ar fi confruntat in anul 1000 inainte de Cristos.
Armata israelita condusa de regele Saul si cea a filistinilor se aflau fata in fata in Valea Ella si nimeni nu pornea ostilitatile.
In acord cu o traditie straveche, s-a hotarat ca fiecare armata sa aleaga unul dintre cei mai buni soldati pentru infruntarea decisiva, urmand sa castige lupta armata biruitorului.
Timp de 40 de zile, filistinul Goliath, o namila de om de aproape trei metri inaltime, i-a provocat la lupta pe israeliti, dar nici un soldat nu s-a incumetat.
Atunci, ciobanasul David i-a cerut permisiunea regelui Saul sa se lupte cu uriasul, si pe care l-a doborat cu o piatra trasa cu prastia.
|
 |
| |
|
| Unde a avut loc celebra luptă biblică dintre David şi Goliat? |
Un grup de arheologi profesionişti şi voluntari pretind că au descoperit în Israel locul în care s-au luptat David şi Goliat, precum şi o scriere veche de aproximativ 2.850 de ani, cu mult înaintea conceperii Manuscriselor de la Marea Moartă. Deşi dovezile istorice despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 3.000 de ani sunt puţine, arheologii cred că au găsit răspunsul la întrebarea legată de locul în care s-a desfăşurat celebra luptă biblică dintre Goliat din Gat şi David, cel care avea să devină conducătorul regatului unit al lui Israel şi Iuda.
O echipă de arheologi a descoperit la aproximativ 30 de kilometri de Ierusalim un ciob şi alte câteva indicii care, puse cap la cap, ar putea dezvălui mistere nepătrunse până acum de mintea omului modern. Pe această bucăţică de pământ ars, o minte iscusită a aşternut câteva rânduri despre care specialiştii din zilele noastre susţin că descriu lupta dintre doi eroi ai secolului al XI-lea înainte de Hristos. Mărturia datează de aproximativ trei milenii, după cum au arătat testele cu carbon 14 efectuate în anul 2008 la Ierusalim, şi pare că descrie lupta dintre uriaşul Goliat din Gat, filisteanul înalt “de şase coţi şi-o palmă” (aproximativ trei metri), şi păstorul David, viitorul rege al Israelului unit.
David, păstorul neînfricat
“Alegeţi dintre voi un om care să se pogoare împotriva mea! Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji.” Acestea au fost cuvintele, descrise mai târziu în Biblie (Vechiul Testament, Cartea I a lui Samuel, “Războiul cu Filistenii”), cu care înfricoşătorul luptător, cu “zale cu solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă” (aproximativ 57,5 kilograme), cu “tureci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri”, a provocat oştile lui Israel la luptă. “Coada suliţei lui (a lui Goliat) era ca un sul de ţesut şi ferul suliţei cântărea şase sute de sicli de fer (6,9 kilograme). Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.”
|
 |
| |
|
| Războinicii Bibliei |
Deşi nu era soldat, ci un simplu păstor şi mezinul celui mai bătrân om (al lui Isai) “între ceilalţi oameni”, David s-a oferit să-l slujească pe regele Saul, primul rege peste Israel, acceptând provocarea lui Goliat. Băiatul, “bălan, cu ochi frumoşi şi plăcut la faţă”, bun cântăreţ la harpă, “priceput la vorbă şi bărbat chipeş”, nu s-a temut nici de scutul de aramă pe care uriaşul filistean îl purta pe umăr, nici de coada suliţei ori de fierul acesteia. “Robul tău (al lui Saul) a păscut oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu. (…) Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean!” Vorbele tânărului David, păstrate până în zilele noastre în Cartea I a lui Samuel din Vechiul Testament, denotă o siguranţă de sine aproape ieşită din comun. Un simplu păstor să ţină piept unui uriaş feroce? Nici soldaţilor israeliţi, nici regelui lor nu le venea să creadă.
Mărturii concrete, fizice despre locul bătăliei nu am avut până în prezent. În Biblie este scris că filistenii şi-au strâns oştile pentru război, şi-au ridicat tabăra între Soco (o cetate a lui Iuda) şi Azeca, la Efes-Damim, iar israeliţii şi-au aşezat tabăra în Valea Terebinţilor. “Filistenii se aşezaseră pe un munte de o parte şi Israel pe un munte de cealaltă parte; doar valea îi despărţea.”
În apropierea oraşului de astăzi Beit Shemesh, se află situl Fortăreţei Elah (Khirbet Qeiyafa, în arabă). Având o suprafaţă de peste două hectare, situl este localizat la 32 de kilometri sud-vest de Ierusalim, pe dealurile care înconjoară Valea Elah. Aceasta era o locaţie strategică din punct de vedere geopolitic, ea aflându-se la confluenţa dintre Filisteea şi zonele de coastă şi regiunea ce lega Ierusalimul de Hebron. Arheologii spun că aici ar putea fi locul în care David l-a răpus pe Goliat cu o singură piatră şi apoi i-a retezat capul cu sabia filisteanului.
|
 |
| |
|
