| Iisus coborat de pe cruce de catre Sfantul Francisc d'Assisi |
| |
 |
| |
|
|
|
|
|
| Invierea fiului vaduvei din Nain |
Intr-o cetate numita Nain, moartea nemiloasa rapise sufletul unui tanar, singurul copil al unei mame vaduve. Cine ar putea spune durerea ce sfasia inima acestei mame! Strigatele ei de durere si rugaciunile fierbinti storceau lacrimi si din inimile cele mai impietrite. Aceasta mama indurerata dusese pe acelasi drum spre cimitir si pe iubitul ei sot, iar acum isi ducea spre mormant pe unicul sau fiu care se gasea in primavara vietii. Cufundata in plans mergea in urma sicriului, catre mormantul care trebuia sa-i primeasca fiul ei scump.
In aceasta parte de lume, in asemenea ocazii in frunte merge un rabin, apoi urmeaza femei indoliate care merg inaintea cosciugului conducand convoiul funebru. Rabinii zic asa, ca femeia care a adus moartea in lume prin pacat, tot ea sa fie aceea care sa conduca la mormant victimele mortii. |
 |
| |
|
| Tinere, tie iti zic, scoala-te! (Luca VII, 14) |
Deodata in fata pe acelasi drum, se arata un alt cortegiu tot asa de numeros insa cu totul deosebit. Bucuria stralucea pe toate fetele, iar toate privirile erau atintite asupra unui om care mergea inconjurat de ucenicii sai. Era Mantuitorul Iisus Hristos, in al doilea an al propovaduirii sale.
Iisus venea din Capernaum unde vindecase pe fiul sutasului si se întorcea catre Ierusalim pentru sarbatoare. Cetatea Nain se gasea pe drumul ce trecea pe la poalele muntelui Tabor, drum care se scurgea prin Samaria spre Ierusalim. |
 |
| |
|
| "Nu plange!?. El care este Stapanul vietii si al mortii merge si se atinge de pat. |
Iata insa cum cortegiul vietii se intalneste cu cortegiul mortii. Iisus nu da nici o atentie multimii. O nenorocita mama era care suferea amar si aceasts suferinta atrage inima bunului Mantuitor.
Aceasta sarmana femeie vaduva nu avea decat pe acest fiu de care moartea o despartea asa de crud. Azi toata lumea o compatimeste si maine poate nimeni nu se va mai gandi la ea. Iisus nu cere credinta ca sutasului, nici nu asteapta sa fie rugat de femeia care plange cu lacrimi amare necerand nimic si nimeni nu mijloceste pentru ea. Dar Iisus vede lacrimile ei si ii este destul. Arunca asupra ei o privire dumnezeiasca si cu un ton plin de compatimire si blandete, cu puterea autoritătii Sale zice: "Nu plange!?. El care este Stăpanul vietii si al mortii merge si se atinge de pat.
|
 |
| |
|
| "Tinere, tie iti zic, scoala-te!?. |
| Tot convoiul se opreşte; cantaretii din flaut si plangatorii tac si ei si in aceasta tacere profunda se aude vocea Stapanului lumii care zice: "Tinere, tie iti zic, scoala-te!?. Deodata aceste urechi pe care moartea le astupase pentru totdeauna, auzira porunca data de glasul ceresc, iar tanarul ridicandu-se a sezut drept si a inceput sa vorbeasca. Iisus l-a luat cu blandete de mana si l-a dat mamei sale. |
 |
| |
|
